Red Bull pe dos

Red Bull pe dos

Red Bull pe dos. Apropo de muzică… sau de absența ei, de când a ajuns o miorlăială ineptă, unsă cu ironie scremută, pe-o poezică de școlar de-a treia, să treacă drept muzică, sau și mai, inexplicabil, drept manifest, ”manifestul Pieței”, cum citesc pe ici-colo? Zic de jenanta melodie Domnu’ Soros, de domnul Taxi-Teodorescu, melodia care, și dacă i-o comanda Soros însuși, n-o plătea să-l omori, ba chiar cred că, așa nonagenar cum e, Soros se însuflețea și-l fugărea pe Teodorescu pe scări și-i făcea ghitara guler. Sufletul de revoluționar (chiar ș-așa, pașnicist, cum e stilul acuma), care se simte pansat și exprimat de piesa aia ar trebui să intre la o cură de bărbăție, cu un extract de fudulii de taur, vultur, sau leu, ceva, dacă nu cumva ar trebui să ia vitamine cu muzică mai vânjoasă, să se mai întremeze în spirit. Cine e în dubiu, și nu știe care e muzică stimulativă pentru proteste și care nu, propun, de referință, piesa nemuritorilor BUG Mafia de mai jos. Sau cine n-are aderență la BUG, poate să ia cu încredere Negru Vodă a lui Phoenix, care n-are termen de expirare, dă rezultate ca-n prima zi. Dar Taxi, nu. Aia, măi băieți, doar moaie și întristează trupul și mintea, ca un fel de Red Bull pe dos.