Connect with us
Pub
dan flesariu stiri online tv dan flesariu stiri online tv

Dan Fleșariu

Rămas bun, Majestate!

O pagină importantă din istoria noastră s-a încheiat. O pagină cu bune şi cu rele, aşa cum e viaţa, până la urmă. Ultimul rege al României s-a stins, departe de ţară, şi nu înţeleg înverşunarea şi lejeritatea cu care unii, prea mulţi, după părerea mea, îl blamează pentru ceea ce s-a intamplat în România anilor ’40.

Consider că nimeni dintre noi, cetăţenii nespecializaţi în fineţurile istoriei, nu are informaţiile necesare pentru a-şi face o părere pertinentă în legătură cu cele intâmplate în acea perioadă şi, cu precădere, între 1944 şi 1947. Nimeni nu deţine adevărul absolut.

Au fost vremuri tulburi, în care soarta lumii a fost decisă în mod cinic, din pix, de trei lideri care deţineau puterea armată supremă la acel moment (şi încă o deţin). Au fost luate întotdeauna cele mai bune decizii? Poate că da, poate că nu. Este greu de spus chiar şi acum, dupa atâta amar de vreme, deşi teoretic ar trebui să fie usor de emis o judecată post-factum, darămite atunci, cu toată presiunea şi incertitudinile vremii.

Istoria este întotdeauna scrisă de învingători şi, ca atare, orice manual de istorie prezintă doar punctul de vedere al învingătorului şi serveşte intereselor acestuia.

În cazul nostru, învingători au fost bolşevicii criminalului Stalin, geamănul lui Hitler în suflet şi conştiinţă, împreună cu cozile de topor autohtone, comuniştii români, care, din rea-voinţă sau din pură prostie, au acţionat ca trădători de ţară.

Istoria pe care am învăţat-o a fost scrisă de ei, prin urmare tot ceea ce am învăţat timp de generaţii din manualele de istorie comuniste cu privire la anii de foc ’40 trebuie pus sub un mare semn de întrebare.

Da, suntem o republică, dar o republică născută dintr-o lovitură de stat dată cu tancurile bolşevice la poartă. Juridic vorbind, se poate dezbate îndelung asupra legitimităţii acestei forme de guvernământ, impusă la momentul respectiv de o putere straină ostilă, nu rezultată dintr-un vot popular liber exprimat.

Totuşi, legitimă sau nu la acel moment, republica noastră şi-a căpătat legitimitatea odată cu votarea Constituţiei în 1991. În ce măsură votul respectiv a fost rezultatul unor creiere spălate de aproape 50 de ani de istorie falsificată este o altă discuţie şi, până la urmă, nici nu contează. Orice vot reprezintă rezultanta stării de spirit si conştiinţă a votanţilor din momentul respectiv.

Majestatea sa a înţeles şi a respectat acest lucru, a făcut pasul reconcilierii până la capăt.

Rămas bun Majestate, şi iertaţi-i pe cei care încă mai hulesc, că nu ştiu ce fac.

Dan Fleșariu

 

Advertisement Pub

Dan Fleșariu

Dublul standard, bată-l vina!

iohannis ucraina stiri online tv

Am urmărit cu atenție recentul scandal și indignarea produse la noi de noua lege a învățământului din Ucraina și nu mă pot opri din a face o paralelă cu scandalul “Kaufland” din Târgu Secuiesc.

Evident, nu mi se pare normal ca un cetățean al oricarei tări să nu cunoscă limba oficială a țării respective. Atunci când un stat atribuie cetățenia sa unui străin, îl supune unei examinări care cuprinde, printre altele, limba oficială și istoria. Atunci, ce este așa deplasat să avem exact aceleași pretenții de la cetățenii prin naștere?

Lăsând la o parte acest aspect, o persoană care nu cunoaște limba oficială a statului în care trăiește, ci doar limba unei minorități regionale, își taie singură craca de sub picioare. Se condamnă singură la marginalizare și își limitează viața la regiunea în care s-a născut, în orice altă regiune nefiind angajabilă. Ar fi, scuzați-mi expresia, un “ra–t într-o căldare”. Iar dacă problema se generalizează în regiunea respectivă, întreaga regiune este condamnată la sărăcie prin îngreunarea sau chiar întreruperea de facto a relațiilor economice cu restul țării. Desigur, fiecare cetățean de altă etnie decât cea majoritară are dreptul de a-și păstra și perpetua cultura și identitatea, iar statul trebuie să fie garantul acestui drept. Dar asta nu înseamnă învățământ în limba maternă, așa cum este acesta reglementat la noi. Este o inepție.

Este o prostie să predai întreaga programa școlară în limba maternă, iar limba oficială a statului să o predai ca limbă străină. Așa ceva nu se întâmplă în nicio țară civilizată. Programa școlară trebuie predată integral în limba oficială a statului, iar limba maternă să fie predată suplimentar, ca materie de sine stătătoare, în regiunile respective. Nici măcar nu ar trebui organizat examen la limba maternă. Ține de conștiința fiecărui etnic cât de bine își învață propria limba materna. Statul nu are niciun interes să verifice acest lucru.

Cred că pentru Ucraineni, situația din regiunea pe care ei o numesc Transcarpatia este identică cu cea de la noi, din Ținutul Secuiesc. Ar trebui să înțelegem acest lucru și să ne ferim în a aplica un standard dublu. Știu că este greu să privești obiectiv atunci când una din minoritățile în cauză este chiar a ta, dar haideți să fim corecți: noi și ucrainenii avem aceleași probleme cu minoritățile etnice. Ei au aplicat o soluție diametral opusă față de noi. Obiectiv vorbind, ambele soluții sunt fundamental greșite. Dar dacă ar trebui sa aleg între doua rele, nu sunt foarte sigur ca aș alege-o pe-a noastră.

Dan Fleșariu

Mai mult