Casa CostaForu

Moși răi și babe acre

Cetățeanul care nu este de acord cu Guvernul, sau altfel zis, cu Executivul numit de majoritatea parlamentară rezultată din alegeri și validat de președintele Iohannis, are câteva opțiuni pentru a protesta. Nu multe, dar de-ajuns, acoperă toate situațiile.

Prima, de a se alătura unuia din partidele de opoziție și a activa, fie ca membru, fie ca susținător ne-membru al partidului, în ambele cazuri intrând sub responsabilitatea partidului pe care îl servește prin protest.

A doua, de a se alătura unui ONG care susține o cauză. Și în acest caz, fie că este membru al ONG, fie că nu, ONG-ul este responsabil de acțiunile de protest ale cetățeanului care răspunde chemărilor sale.

A treia, de a protesta ca simplu cetățean, neafiliat nici unei organizații. În această situație, răspunderea pentru felul în care protestează îi revine, în întregime, cetățeanului, în mod individual, indiferent câți cetățeni s-ar aduna să protesteze la un moment dat.

Acest lucru se poate verifica în cazul nefericit în care Jandarmeria reține un grup mai mare de cetățeni pentru tulburarea liniștii publice, să zicem. Este evident că, odată ajunși la poliție, nu va fi acuzat grupul, căci grupul nu are personalitate juridică, așa cum are un Partid sau un ONG, ci responsabilitatea este a fiecărui cetățean în parte.

De aceea este și recomandabil ca protestul cetățeanului, chiar dacă este iscat de o nemulțumire individuală, să-și găsească un ”recipient” juridic care să preia și să includă protestul în revendicările sale generale, preluând astfel și repsonsabilitatea juridică a cetățeanului, atât timp cât cetățeanul urmează indicațiile și normele de protest stabilite de ONG sau Partid.

Astfel, în cazul în care protestul iese din norme și cetățeanul este reținut de poliție, el poate transfera responsabilitatea către organizator, evident, atât timp cât organizatorul îl ia pe protestatar în evidență și protetstatarul a stat în limitele de manifestare stabilite de către organizator.

Acesta este și modul în care protestele se desfășoară ”în vest”.

Protestele sunt anunțate de către o entitate juridică (partid sau ONG), iar susținătorii protestului se prezintă la sediul sau locația stabilită de organizatori pentru a fi luați în evidență, pentru a fi instruiți și dați ”pe mâna” unui responsabil de grup, care are grijă ca cetățenii alocați lui, (nu mai mulți de 100) stau pe traseul autorizat, nu încalcă legea și indicațiile organizatorului.

În cazul în care acest lucru se întâmplă, organizatorul îl extrage pe ”recalcitrant” din grup și îl dă pe mâna poliției, tocmai pentru a nu suferi întreaga organizație și chiar cauza pentru care se protestează din cauza lui.

Eu tot am zis (și am fost înjurat pentru asta ca fiind PSD-ist) că ”o țară ca afară”, o democrație, o civilizație de inspirație occidentală și, în fond, o civilizație-punct, înseamnă protest în respectul legii, lege care, dealtfel, nu doar că include protestul ca formă de manifestare cetățenească, dar și susține și apără dreptul cetățeanului de a protesta.

Ceea ce nu susține și nu apără legea este anarhia și pe anarhiști, iar motivul pentru care aceștia nu beneficiază de înțelegere este acela că imprevizibilitatea anarhistului (asta ca un minim) este un deranj și un pericol pentru ceilalți cetățeni, adică pentru ordinea publică.

Și acum, ca să aplic toate cele scrise mai sus la protestele din weekend, am situația unui protest neautorizat, neorganizat, neasumat de un organizator, unde, din punctul de vedere al legii (și cu toții vrem să respectăm legea, indiferent cine ar fi la guvernare, nu?) toți cei prezenți puteau fi ridicați unul câte unul, individual, amendați, arestați, șamd, fiindcă fiecare cetățean prezent acolo era perfect repsonsabil pentru alegerea sa de a fi acolo.

Inclusiv marșul pașnic de pe Calea Victoriei de ieri (duminică seară) poate (putea) conduce la arestarea simpaticilor și agreabililor protetstatari, al căror protest pașnic a fost, de fapt, complet lipsit de considerație față de, să zic, șoferii bucureșteni care, fiind nevoiți să ocolească centrul Capitalei, au cheltuit mai mult pe benzină, chit că i-a costat în plus un singur leu, leul ăla l-au dat, deci tot este o pagubă.

Calculul este, desigur, meschin, dar ce vreau să zic este că nu chiar totul pe lumea asta este politică, iar cine vrea să facă politică și activism, chiar și activism civic să facă pe barba, pe cheltuiala și pe responsabilitatea lui legală, nu pe a mea.

De exemplu, eu, unul, n-am avut treabă prin Centru cu mașina în weekend, deci, n-am dat leul ăla în plus pe benzină. Dar faptul că mi-am dat cu părerea pe Facebook referitor la nevoia de respecta legea și m-am pomenit înjurat de activiști și inflamați, ăsta este un deranj suficient de mare pentru mine ca să consider că ordinea mea publică nu a fost respectată și că cei vinovați de asta trebuie sancționați. Deci, dați-vă o pereche de palme, derbedeilor, dar nu înainte de a lua în fiecare mână câte o roșie stricată.

Situația este mai serioasă atunci când vorbim despre cei care i-au chemat la protest pe cetățeni, știind ei foarte bine că acel protest va fi neorganizat, deci anarhic, deci, efectiv i-au chemat pe oameni să-și ia bulane, amenzi și alte deranjuri, căci, ce s-o mai dăm cotită, i-au chemat să ignore și să încalce legea.

Astfel, neasumarea responsabilității de către organizații juridic active în fața legii, coroborată cu inconștiența acestor organizații de a se juca cu viața, sănătatea și libertatea cetățenilor, este nu doar profund reprobabilă, ci aproape criminală.

Dacă chemi (insistent) cetățenii să protesteze pentru ideile tale politice și, în ultimă instanță, în interesul tău politic, TREBUIE, ESTE OBLIGATORIU să ai minima decență de a-ți asuma și responabilitatea, inclusiv juridică, pentru ce se întâmplă acolo.

D-aia, eu, care nu fac politică (alta decât politica mea) mă simt profund vexat și dezgustat de felul în care au făcut politică în acest weekend USR, PNL, Iohannis și organizațiile care-i susțin.

Iar faptul că Statul, Ministerul Public, sau măcar adversarii lor politici (de exemplu, PSD), nu întreprind acțiunile legale și juridice pentru a sancționa pentru iresponsabilitate criminală aceste partide și organizații, inclusiv prin desființare (căci e foarte grav să chemi cetățenii în fața bulanelor și apoi să zici că e ”civism” și ”fiecare pentru el”), asta îmi confirmă că, undeva, la un anumit nivel, interesele partidelor din România coincid, și că, de fapt, ăștia se ”spală” unii pe alții, indiferent ce orori ar crea și gira.

În final, tot noi, cetățenii, rămânem singuri, față-n față cu bulanul jandarmului, și ni-l luăm pe cocoașă negreșit, oricare ar fi cauza noastră, bună sau rea. Apoi ne înjurăm între noi pe Facebook, însă nici asta mă deranjează, că până la urmă, aleg să trec înjurăturile la ”colocvialitate vibrantă”.

Mă deranjează că, în final, sfârșim prin a ne comporta exact cum vor ”ei”: devenim niște oameni ofticoși și suspicioși, niște nasoi cablați fiecare la televiziunea lui, la bula lui socială, la rahaturi, în fond. Moși răi și babe acre, de tineri.

Au reușit, corect?

Călin-Liviu Georgescu

You might like