Ce lipsește din replica Emiliei Șercan la acuzația de plagiat

Ce lipsește din replica Emiliei Șercan la acuzația de plagiat

N-am idee dacă Șercan a plagiat sau nu în lucrarea de licență. Nici nu știu cine-i Șercan, eu netrecând cu lecturile mai jos de Marin Preda, iar așteptări de la dezvăluiri de presă am exact zero, fiind convins că nu este așa de rău cum s-ar putea afla, ci cu mult, mult mai rău. Dar văd că Șercan joacă o miză mare și este de așteptat, așadar, ca Șercan să fie ”lucrată de servicii”. Pe de altă parte, nu exclud nici ca, mai demult, Șercan să fi luat prea în ușor examenul de licență și să fi citat din ”alții” mai mult decât era cazul, mai cu seamă că, din câte-mi dau seama, multe din textele de acolo sunt tehnice, juridice. În astfel de lucrări, cu tematica aceasta, nu ai încotro decât să ”repovestești” legile, așa că diferențele dintre textul tău și al legii tind să dispară, ca în cazul poveștilor prietenilor, care, cu timpul, ajungi să le povestești ca fiind ale tale. Dar, nefiind competent în plagiate, îmi exersez doar competența în PR și comunicare, uitându-mă pe textul în care Șercan reacționează la acuzațiile de plagiat (https://www.facebook.com/emilia.sercan/posts/1977688305590762), și observând că textului îi lipsește esențialul, adică o frază în care Șercan să nege ferm, clar și fără echivoc plagiatul de care este acuzată, o frază de tipul ”nu știu dacă lucrarea aia este a mea sau nu, dar dacă este a mea, este exclus să fie un plagiat, eu nu fac așa ceva, nu am făcut și nu voi face”.
Fraza asta lipsește și nu cred că un jurnalist și un filolog cu experiența doamnei ar fi putut să o omită din eroare sau din grabă. Cred că n-a scris-o fiindcă nu se baza să o scrie. Fiindcă, atunci când scrii simplu ”eu nu plagiez”, nu te bazezi pe probe, ci pe tine însuți, știind că tu, din construcție, nu faci d-astea. Pentru mine, este mai credibil un om care își afirmă principiile decât unul care își etalează probele.

Călin Georgescu