Unde găsești o clonă de Hildegard Brandl atunci când n-ai nevoie de una

Unde găsești o clonă de Hildegard Brandl atunci când n-ai nevoie de una

Am mulți prieteni români în străinătate dar, la naiba, n-am nici unul în ”Diaspora”, poate și fiindcă amicii mei s-au cărat de capul lor, fiecare cu motivele lui, însă fără ideea fixă de a fonda o țară dincolo de nori numită Diaspora, unde trăiesc versiunile bune de români, ca un fel showroom de mașini noi care plutește deasupra unui parc auto de rable. Nu. Eu am avut baftă de amici care s-au cărat simplu și discret, care în State, care în Germania sau Franța, mă rog, unde au putut și ei și unde au simțit că le-ar fi bine. E drept că unii dintre ei s-au cărat puțin mai în fugă, adică au fugit de sărăcie. Alții, s-au cărat, pur și simplu, de test, ca un fel de Mărioara, care a plecat de la ea, de la țară, țop, țop, până la oraș, ca să vadă și dacă pe Calea Victoriei este tot cea mai tare gagică de pe uliță. Și în aceste situații, rezultatele au fost amestecate, însă nu tragice, adică tot cum e-n viață, uneori așa, uneori altminteri. Fără drame. Mai mult, acești amici ai mei au mai revenit în țară, și revin mereu, ba să-și vadă o rudă, ba să pună de-un business, dar cei mai mulți au venit și vin ca să mai respire, orice ar însemna pentru ei asta. Unul, de exemplu, vine să mănânce mici. Păi, mici ai și-n Germania, îi zic. Nu se compară, zice el. Oricum, nu știu să-l fi văzut pe vreunul că apare la Otopeni cu cearcăne de nesomn din cauza corupției din administrația română. Ba dimpotrivă, ei vin și pleacă complet fericiți și nu mai contenesc cu ”bă, ce mișto e-n România”, de ajung să mă oftic rău că nu pot să văd și eu ce văd ei și, uneori, m-aș căra doar ca să mă-ntorc și să mă mir și să ma bucur ca și ei. Pe scurt, pentru mine, dacă diaspora ar fi să fie ceva, asta ar fi diaspora mea, și e mișto. Dar n-am idee care poate fi ”diaspora” cealaltă, aia oficială, unde se pare că s-au adunat, fie toți nasoii din România (și dacă-i așa, bine că s-au cărat), fie toate clonele lui Hildegard Brandl, ceea ce tot e bine fiindcă știm unde să nu le căutăm atunci când n-avem nevoie de ele. 

Callimah