Pisica prezidențială Antonescu

Pisica prezidențială Antonescu

PNL-iștii de azi seamănă mult cu muncitorii de la uzinele Dacia de după 89, stau în curte la o țigară și își dau cu părerea. Ne preia cineva? Ne închide? Lor le-ar plăcea să se întoarcă Renault, dar dacă se întoarce și îi dă pe toți afară? Totuși, singurul lucru pe care liberalul de azi îl știe sigur-sigur este că nu mai depinde de el. Ce-o să mai râdem la Convenția Națională PNL, când vom vedea ”elita liberalismului” românesc cum se transformă în Congresul PCR și se adună într-o sală ca să afle ce s-a hotărât ”la vârf” și să voteze în consecință.

Crin Antonescu, aflat acum la școala de lideri a PPE, ca pe vremuri, Iliescu la Moscova, pozează în mimoză politică jignită în aripa Brătiană și oftează că el a rămas doar un biet membru inocent, dar tace ca fecioara care a comis-o azi-noapte în șură despre faptul că nici membrul ăla nu mai e liberal, ci creștin-democrat.

Deocamdată, rolul lui Antonescu în exil la Bruxelles este să fie pisica prezidențială pe care PPE o ține în lesă ca s-o dezlănțuie împotriva lui Iohannis. Dacă Iohannis o dă de gard anul acesta cu unirea sateliților PPE (PNL, USR, PMP și UDMR), cum este și de așteptat (fiindcă expertiza lui Iohannis în uniri se oprește la unirea slăninii cu ceapa), Antonescu trebuie să apară ca Iliescu în Studioul 4, să fondeze FSN-ul neoliberal și să fie candidatul la președinșie al unei struțo-cămile numită Uniunea Populară. Gen.