Omul invizibil

Omul invizibil

De fiecare dată când citesc apeluri care cheamă la protejarea datelor personale, inclusiv prin anonimizarea obiceiurilor de accesat internetul, îmi dau seama că, în principiu, au dreptate. Dar că în realitate n-au nici o șansă. Nu poți cere unui om conectat la acest mileniu să vrea să devină anonim, când acest om vrea exact invers, adică vrea să-l știe o lume-n întreagă. Ești anonim, ești mort. Mai are sens să-ți faci un selfie dacă după aceea te apuci să-ți blurezi fața? Nu. Dar ca să fiu sigur, decid, să testez invizibilitatea pe mine. Nu poate fi așa greu, mai ales că nu sunt chiar așa de vioi în online. La muncă, deci.

Primul pas, setez Google Chrome să se deschidă by default în Incognito Mode. Apoi, activez un serviciu VPN care îmi anonimizează activitatea pe internet, IP-ul, locația, tot. Atât. Mai binele este dușmanul binelui. Cu aceste două mari schimbări făcute chiar de luni de dimineață, încep să aștept, plin de speranță, pentru ca mai binele să se producă. Și cum nu se produce, încep să-l caut.

Merge netul mai repede? Parcă. Însă nu am avut prevederea să observ cum mergea înainte, așa că este greu de spus. Văd mai puține reclame pe pagini? Nu. În continuare, vânez cu exasperare X-ul din dreapta sus ca să închid inserturi de publicitate (din pur masochism digital, fiindcă știu bine că textele pe care le voi găsi pe sub reclame nu merită deranjul).  Și-atunci, ce s-a schimbat?

Aflu abia când intru pe Yahoo Mail. Yahoo e foarte nervos și mă anunță dramatic că adresa mea de e-mail a fost accesată de altcineva. Se vede, se simte, că lui Yahoo nu-i place deloc că nu mai știe cine sunt. Chestia asta era importantă pentru el. Moare dacă că nu mă cunoaște. Și se răzbună, afișându-mi știrile în germană. Noroc că bunghesc.

Facebook, în schimb, este direct porc. Se face că nu mă mai cunoaște și îmi refuză user/pass de trei ori. Apoi, nu îmi mai rulează videourile din timeline. Asta nu-mi convine, dar o las așa, fiindcă ideea că Facebook e bosumflat că nu poate ști neam cine îi vizualizează spoturile video, e fun destul.

Acum, că am aflat exact pentru cine este important să știe tot timpul cum mă cheamă și unde stau, încep să mă întreb ce-am câștigat ascunzându-mi datele personale în spatele unui server din Frankfurt. La început nu-mi dau seama. Dar când intru pe YouTube, totul e clar. Anonimitatea mi-a desființat ratingul de țară. Mesajul ”utilizatorul a restricționat accesul la tine în țară” nu mai apare. Deasemenea, Netflix e la liber. Or mai fi și altele, de care nu știu.

Trag linie, să fac totalul. Nu e mare lucru de câștigat. Totuși, marele beneficiu, poate singurul, nu-i de neglijat și este din aceeași categorie cu beneficul de a ști că Oprea devine invizibil, adică nu-i mai vezi fața la televizor: e un fleac care te face să te simți mai bine.

Călin Georgescu / Director Editorial Știri Online TV

stirionline.tv