Demnitate, demnități, demnitar

Calin Georgescu

DEMNITARUL ROMÂN EȘUEAZĂ sistematic în a înțelege că intrând în serviciul națiunii el nu se mai reprezintă pe sine, ci pe alegătorii săi, partidul în care activează, sau instituția în care funcționează. La omul normal, serios și respectabil, conștiința serviciului pe care se angajează să îl ofere societății ar trebui să atragă automat o responsabilitate mărită pentru ceea ce face și ce spune. Însă percepția publică, venită din contactul nemijlocit al românilor cu clasa politică, este că politicienii români, in corpore, nu bunghesc deloc filosofia asta simplă, nu o accesează moral, și-n consecință, nici nu o aplică în viață și carieră. Destul de comic, noi avem pentru funcția publică pe care o ocupă un om la un moment dat cuvântul ”demnitate”, zicem că înaltul funcționar este ”demnitar”, adică unul care are acces la un nivel superior de demnitate, sublimă, dar mai restrictivă decât a noastră, a oamenilor obișnuiți care purtăm o demnitate în blugi, mai de toată ziua, una mai permisivă în care putem să ne mai dedulcim la unele scăpări, să mai dăm, cum se zice, și cu mucii-n fasole, știind că noi nu reprezentăm pe nimeni, decât pe noi înșine, și nu se surpă universul sau deraiază tramvaiul paișpe dacă mai suntem inconsecvenți cu așteptările noastre de la noi înșine, din când în când. De fapt, lipsa de respect pe care națiunea o are față de politicieni, vine din observația faptului că politicianul trișează încă de la investire, fiindcă românul vede cum, odată uns într-o ”demnitate”, demnitarul nu devine deloc mai demn, ci practică tot demnitatea lui aia obișnuită, cu care-a venit de-acasă. Transfigurarea demnitarului într-un cetățean exemplar în momentul când depune jurământul, asta rămâne una din iluziile românului, o iluzie care se risipește rapid, atunci când vede că mitocanul tot mitocan rămâne, indiferent câte jurăminte ar zice, câte banderole și-ar trage peste piept sau câte decorații și-ar înfige tot acolo. Știu, astea cu ”demnitatea” și ”responsabilitatea” sună ca și cum așa cita dintr-un curs de învățământ politic-ideologic de pe vremuri, dar nu-i chiar așa. Chestiunea este, totuși, și de simplu bun simț, și de notorietate publică, o știu până și copii, de exemplu, o zice până și Spiderman: ”with great power, comes great responsability” (mai exact, o spune unchiul lui Spiderman, Uncle Ben, iar Spiderman o preia ca motto personal). Eu d-aia zic mereu că buba este la HR-ul partidelor, la selecția și promovarea micilor cațavenci care se năpustesc cu mare poftă înspre serviciul public, iar odată ajunși acolo, își expun selfie-ul dezagreabil în toată splendoarea, șocând populația, de ajunge tot statul român, dar de data asta, pe banii noștri, să-i mai spele și să-i mai educe pe gogoneți, cât de cât. Eu susțin ideea că partidele trebuie descurajate net, ferm și brusc în a-și băga în față nulitățile sub acoperirea votului popular și, desigur, cred că și ideea asta e tot o iluzie, fiindcă, sincer acum, uită-te la liderii partidelor noastre, ce fel de oameni pot intra în partidele astea, cu astfel de șefi? Geniu uman, profesional, politic și administrativ să fii, când ai șefi ca d-alde Dragnea, Turcan, Gorghiu, Ponta, Băsescu, mai bine-ți scoți coloana vertebrală și ți-o pui în cuier, dacă vrei să faci carieră în politică. Altfel zis, dacă ai valoare și vrei să accesezi o ”demnitate” în România de azi, demnitatea este primul lucru la care trebuie să renunți. Nu știu, așadar, de ce se ofuschează lumea că se mai pleznesc politicienii între ei, cum au făcut ăia de la Giurgiu. Păi, dacă politicienii apar, cresc și funcționează încă de la început într-un spațiu al lipsei de demnitate, ba chiar renunțarea la propria demnitate este condiție de acces la ”demnități”, ce-i vrea să fie, săracii, Spiderman? Apropo. Din presă: ”Președintele executiv al PSD, Nicolae Bădălău, a declarat că nu l-a lovit pe fostul deputat Marin Anton și că a fost vorba de o simplă altercație verbală”. Adică, zice Bădălău, eu am dat dovadă de demnitate, dom’le, nu l-am bătut p-ăla, doar l-am băgat în aia a mă-sii. QED.

Călin Georgescu

Stiri Online TV 

Articole similare