De ce nu avem azi monarhie

mihai stiri online tv

Realist vorbind, nu te poți aștepta ca o republică să vină la fostul monarh, la Casa Regală și să-i pună conducerea Statului și a Națiunii la picioare. Mai ales că la noi, republica este nu doar o creație sovietică, dar s-a mai și consolidat în timp, așezându-și la fundație mai bine de două generații de ”oameni noi” crescuți și formați de către Partidul Comunist, printr-o violentă și tragică acțiune de inginerie socială care a distrus nu doar fibra democratică și monarhistă a poporului, dar a și a pus instituția partidului atoateștiutor în centrul societății, ca autoritate supremă. Inclusiv politicianismul nociv de azi își are sursa în mentalitatea republican-comunistă inițială care consideră că valorile pozitive, morale și umaniste ale civilizației pot fi accesate doar prin partid, prin simplă adeziune politică, și nu prin munca cu tine însuți și deșteptare spirituală și intelectuală. Or, partidul n-are valorile alea, după cum se și vede. Astfel, adversarul Casei Regale, republicanismul comunistoid, a fost și a rămas un adversar nu doar teribil, puternic și încrâncenat, dar și unul cu o solidă bază socială, o populație pentru care reperele pozitive ale regalității sunt acum ficțiune nostalgică, ceva de neînțeles, suspect, chiar. De aceea, ideea și beneficiile regalității nu au pătruns prea adânc în sufletul națiunii de azi, oricum, nu la bază, acolo unde ar fi contat. Alt adversar al regalității, poate singurul care ar putut reconecta regalitatea cu populația, BOR, a stat, în cel mai bun caz, deoparte (cu mici excepții), fapt care, dacă mai era nevoie, demonstrează legătura puternică dintre republica comunistoidă și biserică. Și poate, cel mai puternic adversar a fost (și a rămas) oculta transatlantică și europeană care a oferit regalității române în exil doar un rol minor, propagandistic, fără să-i pună la dispoziție resursele și să-i dea creditul pe care îl merita, și pe care, dealtfel, l-a acordat cu destulă larghețe celorlalți, comuniștilor republicani de la noi. În fața unor adversari ca aceștia, Casa Regală s-a prezentat neînarmată, nereușind să acumuleze și să transmită forță, încredere, speranță și, mai ales, relevanță pentru cei mulți. Dar nu este atât un eșec al Casei Regale, cât un ”succes” al puternicei oculte de formație comunistă de la noi. Și nu va fi mai bine. Casa Regală nu are acum, după moartea regelui Mihai, masa critică de personalități, idei, voințe și resurse pentru a rămâne măcar un reper moral, o inspirație, și va fi absorbită de către chiar aceia care au ținut-o în genunchi, pentru ca aceștia să-și pună blazonul regal la butonieră. Dar, vorba fotbalistului tipic de națională după ce echipa pierde cu Faroe, ”atât s-a putut” și ”rezultatul nu reflectă”. Dar eu cred că reflectă. Încă de pe vremea când eram puștime și ascultam Europa Liberă la un aparat de radio Gloria, aș fi vrut să aflu de o Casă Regală mai vocală, mai prezentă, mai inspirată, care vine spre mine mai des și cu mesaje mai relevante. Apoi, după 90, mi-ar fi plăcut să văd un partid monarhist puternic și pragmatic, cu resurse, plan și obiective, un luptător aprig și inspirat care să ajungă cu adevărat la popor și să facă o diferență la urne. Dacă ar fi făcut asta, ar fi găsit în mine poate chiar și un monarhist latent. Am fost complet deschis către idee, m-am informat, am empatizat și, cumva, simt că eu am parcurs jumătatea mea de drum, am venit la o întâlnire care, iată, din păcate, nu a avut loc niciodată. Acum e prea târziu. Casa miroase deja a Muzeu, și sincer acum, să mergi la muzeu ca să pui de-o schimbare, asta-i nemaiauzit. Și nerealist.

Călin Liviu Georgescu

Director fondator Știri Online TV

Stiri Online TV 

Articole similare