De ce bați clopotele, Georgică?

De ce bați clopotele, Georgică?

calin georgescu

Întrucât eu am făcut o facultate unde cartea ”Dialogul vizual” al lui Nathan Knobler era ca pagina dictando pentru școlari, de bază, fiindcă te ajuta să nu-ți mai întinzi mâzgălelile mentale pe toată foaia, prima propoziție din carte mi-a rămas întipărită în creier, cred, pentru totdeauna, așa cum creștinului practicant i-au rămas primele cuvinte din Biblie. Dacă în Biblia creștinului scrie ”La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul.”, în biblia artistului scrie ”Omul e producător de imagini.”. Și Knobler continuă: ”De la picturile parietale din peșterile locuite de omul paleolitic și până la vremea noastră s-a înregistrat o continuitate neîntreruptă a artelor vizuale și, cu toate că motivațiile acestor imagini par a se schimba de la o eră la alta, avem dovezi numeroase pentru a afirma necesitatea oamenilor de a-și transforma experiențele în simboluri vizuale. În acest interval de timp s-au ridicat clădiri și monumente, unele prăbușindu-se curând, altele dăinuind ca martori ai eforturilor omului de a-și proteja și de a-și glorifica eroii, societatea și zeii.” Adică, zice autorul, producem neîncetat imagini, iar aceste imagini simbolizează ceea ce suntem la un moment dat. Eu, unul, la această ultimă parte din textul lui Knobler mă gândesc de fiecare dată când vine vorba de Catedrala Neamului: ”dăinuind ca martori ai eforturilor omului de a-și proteja și de a-și glorifica eroii, societatea și zeii.” Fiindcă, sincer vorbind, de la Război și până azi, clădirile și monumentele prin care românii își glorifică ”eroii, societatea și zeii” sunt doar două: Casa Poporului și, în curând, Catedrala Mântuirii Neamului. Aceste edificii exprimă, fără nicio urmă de dubiu, valorile națiunii de azi și, prin forma și destinația celor două edificii, aceste valori nu pot fi decât două: statul totalitar și biserica. Că e mult, că e puțin, că e bine, că e rău, că ne place, că nu ne place, asta e, și cu asta defilăm. Dictatură și religie. Acestea sunt semnificațiile celor două cele mai mari, mai vizibile și mai importante edificii ale României, și acestea sunt ideile cu care națiunea vrea să se identifice în eternitate. Așa stând lucrurile, orice comentariu legat de mărimea, stilistica, bătaia și rezonanța clopotului, cel mai mare din Europa, devin inutile, cel puțin pentru mine. E ca și cum ai dezbate filosofia și necesitatea cireșei de pe tort. E prea târziu. Trebuia să ne gândim la asta mai dinainte, de când ne-am apucat de tort. Așa încât, acum, oricât m-ar arde degetele să tastez cuvintele ”sictir” de-a lungul și de-a latul Word-ului, sau să le spray-ez de-a lungul și de-a latul Casei Poporului, Catedralei și Clopotului, mă abțin. Națiunea (din care fac și eu parte) și-a glorificat în beton, piatră și bronz, fără nicio urmă de tăgadă, valorile, eroii și zeii, iar Națiunea are întotdeauna dreptate. Taci și-nghite, Georgică, îmi zic. Și data viitoare, fă tu mai bine, dacă ești așa deștept.

Călin Georgescu

Stiri Online TV