Adevărul și numai adevărul despre ”protocoale”

Calin Georgescu Office 1

Calin Georgescu

Fiindcă ministrul Tudorel Toader a spus că va audita afacerea ”protocoalelor” dintre direcțiile Ministerului Public și SRI, contribui și eu, benevol (adică, nechemat și neîntrebat, așa cum ne place nouă pe Facebook), punând la dipoziția celor interesați toată cunoașterea mea în domeniu, cunoaștere care, știu, este și limitată, și dedusă, ba chiar și inventată, pe ici pe colo, pentru a face legătura între părți. Pe scurt, este doar un mic fragment din ceea ce știm cu toții, dar nimeni nu are dovezi. De unde știm? Din ce se vede. Fiindcă, până la urmă, realitatea nu are nevoie să apară în Monitorul Oficial pentru a exista. Ea doar este. Așadar.

O formă rudimentară de ”protocoale” exista încă de pe vremea președintelui Ion Iliescu, sub forma unor informări care semnalau hoțiile flagrante ale ”emanaților”. Aceste informări își aveau tradiția în informările Securității despre membri de partid, informări care erau cu atât mai vaste cu cât omul urca în ierarhia de partid și de stat. Este de la sine înțeles că ele nu se scriau singure, ci erau realizate de un personal eficient și competent, personal care acționa în teren într-un mod destul de asemănător cu felul cum acționează personalul DNA astăzi. Toată gândirea din spatele acestui mic și eficient sistem paralel de justiție era acela de a invalida (dacă era cazul) persoanele prea deștepte ca să lase urme de hârtie. Astfel, de multe ori, deciziile luate în baza acestor informări se făceau în baza calității anturajului. De exemplu, dacă tu erai curat, dar te mișcai fluent într-un anturaj de ”mânjiți”, Securitatea nu își bătea capul să caute probe, deducea că ești și tu ”mânjit”. Și, de cele mai multe ori, avea dreptate. Odată calificat ca ”mânjit”, aveai trei variante: fie lucrai cu Securitatea și deveneai sursa ei printre ”mânjiți”, fie dădeai toată agonsieala și erai scos din ”aparat” pe mutește, fie nu bifai nici una din cele de mai sus și atunci îți făceau un dosar pentru un fleac (dacă nu avea ”fleacul”, îți inventau unul) și trăiai pentru restul vieții, fie cu nițică pârnaie și cazier, fie doar cu cazier.

Această structură de informații care, în mod tradițional, folosea echipe mixte de informatori, agenți, procurori și judecători, au devenit foarte productive (inclusiv la propriu, adică financiar), în vremea guvernului Năstase, deoarece au început să pună accentul pe ”agoniseală”, în sensul că dacă dădeai banul la partid sau la omul indicat de către partid, scăpai de griji pentru o vreme, iar dacă dădeai regulat, scăpai pentru totdeauna, ba chiar ți se dădea și nițel acces la putere, pe la un minister, agenție sau în parlament. Deci, bine.

Lucrurile s-au complicat odată cu Băsescu. De unde, până la el, dădeai banul la partid și erai ok, de la Băsescu încolo informările au început să fie folosite și pentru a decima partidele concurente. În plus, ”taxa de protecție” a crescut, de la un 10-30%, la peste 50% (chiar și 80% în unele cazuri extreme), situație care a distrus, practic proiectele realizate din investiții de stat, fiindcă contractorii, după ce dădeau taxa la partid, nu mai avea bani să termine proiectele. Ba mai mult.

Geniu malefic, Băsescu a pus la dispoziția aliaților (UE și SUA) controlul asupra structurilor mixte de informații, pentru a-și masca epurările politice sub aparența comenzilor externe. De fapt, aliații nu au și nu au avut probleme decât cu corupții care încurcau marșul corporațiilor prin România, fie prin competiție de piață, fie blocând legi favorabile corporațiilor în parlament. Așa a apărut și DNA, ca un departament care să poată fi accesat și controlat din doar trei direcții: președinție, SUA și CE (se numește Ministerul Public fiindcă cineva a avut umor, desigur) . Iar necesitatea ”protocoalelor” a apărut tocmai ca urmare a autonomiei DNA, mai ales după 2005, deoarece sistemul de lucru (moștenit,dar eficeint) făcea obligatorie cooperarea cu un serviciu de informații, pentru a da rezultate. Datorită faptului că, în România, modul de operare al corupților seamănă foarte mult cu modul de operare al Mafiei, anchetele obișnuite nu pot produce suficiente probe în instanță, sau dacă le pot produce, durează mult și costă scump, iar una din explicații este aceea că expertiza și mobilitatea juridică a corupților este superioară anchetatorilor. Pe scurt, în România, anchetarea, și mai ales condamnarea corupților este aproape imposibilă fără contribuția informativă a serviciilor secrete.

De aici provine și situația că informările SRI sunt tratate ca probe, tot așa cum, pe vremuri, deciziile Securității precumpăneau în sistemul de justiție. Și uite-așa au apărut ”protocoalele”, formalizarea (ilegală, dar necesară) a colaborării dintre SRI și DNA. Fără ele, DNA e orb și surd, fiindcă, în absența unei legi tip RICO, ca în SUA, care să permită nu doar condamnarea făptuitorului, dar și a celor din rețeaua sa (mafiotă), nu poate face prea multe. Dar are șanse o lege ca legea RICO să fie adoptată la noi? Nu.

Fiindcă, la noi, dacă vrei să arestezi toată rețeaua coruptului, trebuie să arestezi jumătate de România…

Călin Georgescu 

STIRI ONLINE TV


stiri online tv logo
Stiri Online TV | Breaking News & Editorial este ziarul online de știri și editoriale fondat în noiembrie 2016 și condus de Călin-Liviu Georgescu.

Vezi și