Cum a desființat PSD partidele de dreapta și a înființat mișcarea extremistă de stânga

Cum a desființat PSD partidele de dreapta și a înființat mișcarea extremistă de stânga

Mulțumesc pentru proteste. Multe s-au limpezit în politică și în societate acum, cel puțin pentru mine. De exemplu, s-a clarificat componența blocului politic pe care eu am încetat să-l mai numesc ”de dreapta”, căci n-are nimic de dreapta, fiindcă din filosofia și acțiunea lor lipsește respectul pentru lege, respectul pentru ordine socială, pentru libertatea și responsabilitatea individuală și democrație.

Foștii ”de dreapta” sunt acum mai degrabă de extremă-stânga, fiindcă, politic vorbind, manifestul lor este colectivist, neocomunist și neo-anarhic, un fel de Castrism înfipt ideologic într-o creștin-democrație bizară, autoritară și simplificatoare care zice, Constituția are un singur articol: ”Jos democrația și vedem NOI (în sensul de ”noi”, nu ”voi”) ce facem după aia”.

În această ideologie, Iohannis, USR, PNL Cioloș, împreună cu o pleiadă de sateliți ”civici” militează pentru abolirea democrației pe o durată nedeterminată, instaurarea unui guvern ”de salvare” care să conducă Statul prin ordonanțe de urgență, iar cei aflați pe lista opozanților să fie ”urgent arestaţi, judecaţi şi condamnaţi”, cum scrie un tip sub sigla Deutsche Welle, preluat la loc de cinste de Adevărul. N-am să pricep niciodată cum oameni educați, de formație umanistă, pot ajunge să scrie și să publice așa ceva, treji fiind. Probabil că, la rigoare, educația militară primează.

S-a mai clarificat și baza ”electorală” (zic ”electorală”din obișnuință, căci alegerile nu sunt incluse în ideea lor de democrație, căci altfel ar merge la vot): o facțiune a proletariatului urban semi-educat, bântuit de utopia unui ”vest” idilic, ca un fel Halkidiki românesc înconjurat de autostrăzi nemțești care dau toate spre un mirific Champs-Élysées de pe Magheru, un ”electorat” emoțional care dorește un regim plasat undeva între autoritar și dictatorial, cu un executiv care include militari din armată, poliție și serviciile secrete și justiție, ca garanție că și generațiile următoare vor avea și ele acces la cafeaua aia chioară de la Starbucks.

Pe scurt, avem la vedere, în societate, manifestarea unei filosofii politice de expresie extremistă, colectivist-anarhică, anti-democratică, promovată de șeful statului, liderii partidelor de opoziție, lideri din servicii, armată și justiție, mass media marginală (marginală ca audiență și pondere economică) și mici cuiburi extremiste care mențin și întrețin legătura cu o un grup relativ mic de fani.

Însă acțiunea politică a neo-anarhiștilor (sunt ”neo” fiindcă-s toți bugetari, asta chiar e ceva nou!) nu este deloc utopică. Tabula Rasa politică, executivă și adminstrativă este vectorul ideologic al neo-anarhiștilor, exprimat prin arestări și condamnări efectuate pe baza acuzațiilor sumare exprimate în mass media și pe rețele de socializare.

Și odată ce operațiunea Tabula Rasa a fost realizată, urmează desfășurarea și amplasarea masivă de comisari neoanarhici în funcțiile eliberate prin ”revoluție”. Iar imediat după această etapă, vine ”reconstrucția țării”, un proces care va fi externalizat în întregime unor entități decizionale, financiare și economice ”din vest”, un fel de Sovrom-uri occidentale care vor fi invitate să ”civilizeze” țara la liber.

Descriu toate acestea (sper ca prin descriere să nu le și invoc în manifestare) și îmi dau seama că PSD ar putea apărea, prin contrast, ca o victimă, ca ultimul partid democratic rămas să apere baricada democrației românești. Nu-i așa. De fapt, e invers: PSD este singurul culpabil pentru apariția neo-anarhiștilor de azi.

Corupția din stat, încurajarea și susținerea administrației politice mafiot-interlope, crearea unui sistem legislativ stufos și aberant menit doar să întrețină surse de venit pentru demnitari corupți, scăparea din mână sau neglijarea voită a tuturor domeniilor care țin de avansul civilizației într-un stat și o națiune (cum ar fi infrastructura rutieră, urbanismul, energia, ecologia, patrimoniul, transporturile, rețeau de apă-canalizare, turismul, educația, cultura) dar mai ales infestarea adminsitrației cu interlopi și incompetenți, toate acestea sunt ”opera” celui mai mare și mai puternic partid politic din România, PSD, un partid care, chiar și din opoziție, nu a pierdut niciodată controlul asupra Statului.

Acțiunea creează reacțiunea. Sufocată de gheara nomenclaturii PSD, națiunea a răbufnit necontrolat prin mișcarea neoanarhică de azi, parțial civică, mișcare pe care s-au cățărat imediat, în mod paradoxal, nu niște lideri care prin valoarea și mesajul lor luminat să trimită PSD în bezna uitării, ci tot niște nulități politice de anvergură mică, la fel sau foarte aproape de competențele de expresie și acțiune politică ale PSD-ului: Iohannis, Cioloș, Orban, urmați îndeaproape de un mărunțiș sonor format din chichirăi și imberbi cu tupeu care par chiar mai nivelați decât omologii lor PSD-iști.
Un partid care vine și stă la guvernare așa cum stat PSD, chiar dacă face erori, este dator ca măcar să pună în Stat și în națiune o sămânță bună. Dar sămânța pusă de proto-PSD-ul anilor 90 nu era bună. Acum a dat în floare și arată ca neo-anarhiștii de azi. Dar o floare se trece repede, iar fructul otrăvit, atunci când (și dacă) va da în pârg, va fi atât de amar că nici nu va merita să fie cules.

D-aia eu zic că, dacă e să fie tabula rasa, să fie. Și dacă tot e să ne curățăm grădina de PSD-iși și pesedisme, să curățăm și buruienile neo-anarhiste care au crescut pe lângă, că eu nu văd libertatea, democrația, unitatea națională și prosperitatea crescând din ăștia, așa cum nu le-am văzut să crească din activiștii comuniști ai lui Iliescu și ai PSD care s-au ocupat să instaleze capitalismul în România.

La mine, ăsta e semn că și ăștia, la fel ca ăia, sunt tot sămânță rea, așa că mai bine mă fac țăran, dați-mi o grapă, ceva, s-o scot de pe-acuma, că ăștia trebuie stârpiți de mici, cum bine zicea bețivul ăla băgat în speriați de șuierul locomotivei, care se duce acasă și calcă ceainicu-n picioare. Ăla om precaut!

Călin-Liviu Georgescu